Reflectii

Speranţa creştină - 18. Speranţele lumii şi speranţa crucii (cf. In 12,24-25) Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua! Duminica trecută am comemorat intrarea lui Isus în Ierusalim, printre aclamaţiile de sărbătoare ale discipolilor şi ale multei mulţimi. Acei oameni îşi puneau multe speranţa în Isus: atâţia aşteptau de la El minuni şi semne mari, manifestări de putere şi chiar libertatea de sub duşmanii ocupatori. Cine dintre ei şi-ar fi imaginat că după puţin timp Isus în schimb avea să fie umilit,...
"Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic" (Lc 1,49) Dragi tineri, Iată-ne din nou pe drum după minunata noastră întâlnire de la Cracovia, unde am celebrat împreună a XXXI-a Zi Mondială a Tineretului şi Jubileul Tinerilor, în contextul Anului Sfânt al Milostivirii. Ne-am lăsat conduşi de sfântul Ioan Paul al II-lea şi de sfânta Faustina Kowalska, apostoli ai milostivirii divine, pentru a da un răspuns concret la provocările din timpul nostru. Am trăit o puternică experienţă de fraternitate şi...
Speranţa creştină - 17. A da cont despre speranţa care este în noi (cf. 1Pt 3,8-17) Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua! Prima Scrisoare a apostolului Petru poartă în sine o încărcătură extraordinară! Trebuie citită o dată, de două ori, de trei ori pentru a înţelege această încărcătură extraordinară: reuşeşte să reverse mare mângâiere şi pace, făcându-ne să percepem cum Domnul este mereu alături de noi şi nu ne abandonează niciodată, mai ales în momentele mai delicate şi dificile din viaţa...
Speranţa creştină - 16. Speranţa împotriva oricărei speranţe (cf. Rom 4,16-25) Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua! Textul din Scrisoarea către Romani a sfântului Paul pe care tocmai l-am ascultat ne oferă un mare dar. De fapt, suntem obişnuiţi să recunoaştem în Abraham pe părintele nostru în credinţă; astăzi apostolul ne face să înţelegem că Abraham este pentru noi părinte în speranţă; nu numai părinte al credinţei, ci părinte în speranţă. Şi asta pentru că în viaţa sa putem percepe o vestire a...
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua! În centrul Evangheliei din această a patra duminică din Postul Mare se află Isus şi un om orb din naştere (cf. In 9,1-41). Cristos îi redă vederea şi face această minune cu un soi de rit simbolic: mai întâi amestecă pământ cu salivă şi unge ochii orbului; apoi îi porunceşte să meargă să se spele în piscina Siloe. Acel om merge, se spală şi dobândeşte vederea. Era un orb din naştere. Cu această minune Isus se manifestă şi ni se manifestă ca lumină a lumii; şi...

Pages