Papa Francisc: Audienta generală de miercuri, 8 noiembrie 2017

Sfânta Liturghie - 1. Introducere

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Începem astăzi o nouă serie de cateheze, care îşi va îndrepta privirea asupra "inimii" Bisericii, adică Euharistia. Este fundamental pentru noi creştinii să înţelegem bine valoarea şi semnificaţia Sfintei Liturghii, pentru a trăi tot mai deplin raportul nostru cu Dumnezeu.

Nu putem uita marele număr de creştini care, în lumea întreagă, în două mii de ani de istorie, au rezistat până la moarte pentru a apăra Euharistia; şi câţi, şi astăzi, îşi riscă viaţa pentru a participa la Liturghia duminicală. În anul 304, în timpul persecuţiilor lui Diocleţian, un grup de creştini, din Africa de Nord, au fost surprinşi în timp ce celebrau Liturghia într-o casă şi au fost arestaţi. Proconsulul roman, în interogatoriu, i-a întrebat de ce au făcut asta, ştiind că era absolut interzis. Şi ei au răspuns: "Fără duminică nu putem trăi", care însemna: dacă nu putem celebra Euharistia, nu putem trăi, viaţa noastră creştină ar muri.

De fapt, Isus a spus discipolilor săi: "Dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă" (In 6,53-54).

Acei creştini din Africa de Nord au fost ucişi pentru că ei celebrau Euharistia. Au lăsat mărturia că se poate renunţa la viaţa pământească pentru Euharistie, pentru că ea ne dă viaţa veşnică, făcându-ne părtaşi de victoria lui Cristos asupra morţii. O mărturie care ne interpelează pe toţi şi cere un răspuns despre ce anume înseamnă pentru fiecare dintre noi participarea la Jertfa Liturghiei şi apropierea de Masa Domnului. Căutăm acel izvor din care "ţâşneşte apă vie" pentru viaţa veşnică, ce face din viaţa noastră o jertfă spirituală de laudă şi de mulţumire şi face din noi un singur trup cu Cristos? Acesta este sensul cel mai profund al sfintei Euharistii, care înseamnă "mulţumire": mulţumire adusă lui Dumnezeu Tată, Fiu şi Duh Sfânt, care ne implică şi ne transformă în comuniunea sa de iubire.

În următoarele cateheze aş vrea să dau răspuns la câteva întrebări importante despre Euharistie şi Liturghie, pentru a redescoperi, sau a descoperi, cum prin acest mister al credinţei străluceşte iubirea lui Dumnezeu.

Conciliul al II-lea din Vatican a fost puternic însufleţit de dorinţa de a-i conduce pe creştini să înţeleagă măreţia credinţei şi frumuseţea întâlnirii cu Cristos. Pentru acest motiv era necesar înainte de toate să se realizeze, sub călăuzirea Duhului Sfânt, o adecvată reînnoire a liturgiei, pentru că Biserica încontinuu trăieşte din ea şi se reînnoieşte graţie ei.

O temă centrală pe care au subliniat-o părinţii conciliari este formarea liturgică a credincioşilor, indispensabilă pentru o adevărată reînnoire. Şi tocmai acesta este şi scopul acestui ciclu de cateheze pe care îl începem astăzi: a creşte în cunoaşterea marelui dar pe care Dumnezeu ni l-a dăruit în Euharistie.

Euharistia este un eveniment minunat în care Isus Cristos, viaţa noastră, se face prezent. A participa la Liturghie "înseamnă a trăi încă o dată pătimirea şi moartea răscumpărătoare a Domnului. Este o teofanie: Domnul se face prezent pe altar pentru a fi oferit Tatălui pentru mântuirea lumii" (Omilia la Sfânta Liturghie, Casa "Sfânta Marta", 10 februarie 2014). Domnul este acolo cu noi, prezent. De atâtea ori mergem acolo, privim lucrurile, discutăm între noi în timp ce preotul celebrează Euharistia... şi nu celebrăm aproape de El. Dar este Domnul! Dacă astăzi ar veni aici preşedintele Republicii sau vreo persoană foarte importantă din lume, cu siguranţă că toţi am fi aproape de el, am vrea să-l salutăm. Dar gândeşte-te: când tu mergi la Liturghie, acolo este Domnul! Şi tu eşti distras. Este Domnul! Trebuie să ne gândim la asta. "Părinte, liturghiile sunt plictisitoare" - "Dar ce spui, Domnul este plictisitor?" - "Nu, nu, Liturghia nu, preoţii" - "Ah, să se convertească preoţii, dar Domnul e cel care se află acolo!". Aţi înţeles? Nu uitaţi asta. "A participa la Liturghie înseamnă a trăi încă o dată pătimirea şi moartea răscumpărătoare a Domnului".

Să încercăm acum să ne punem câteva întrebări simple. De exemplu, de ce se face semnul crucii şi actul penitenţial la începutul Liturghiei? Şi aici aş vrea să fac o altă paranteză. Voi aţi văzut cum îşi fac copiii semnul crucii? Tu nu ştii ce fac, dacă este semnul crucii sau un desen. Fac aşa [face un gest confuz]. Trebuie învăţaţi copiii să facă bine semnul crucii. Aşa începe Liturghia, aşa începe viaţa, aşa începe ziua. Asta înseamnă că noi suntem răscumpăraţi cu crucea Domnului. Priviţi copiii şi învăţaţi-i să facă bine semnul crucii. Şi acele lecturi, la Liturghie, de ce sunt acolo? De ce se citesc duminica trei lecturi şi în celelalte zile două? De ce sunt acolo, ce înseamnă lectura de la Liturghie? De ce se citesc şi cer rost au? Sau, de ce la un moment dat preotul care prezidează celebrarea spune: "Sus inimile"? Nu spune: "Sus telefoanele noastre pentru a face fotografia"! Nu, este un lucru urât! Şi vă spun că mie îmi provoacă atâta tristeţe când celebrez aici în piaţă sau în bazilică şi văd atâtea telefoane ridicate, nu numai ale credincioşilor, ci şi ale unor preoţi şi chiar episcopi. Dar vă rog! Liturghia nu este un spectacol: înseamnă a merge la întâlnirea pătimirii şi învierii Domnului. Pentru aceasta preotul spune: "Sus inimile". Ce înseamnă asta? Amintiţi-vă: fără telefoane.

Este foarte important să ne întoarcem la fundamente, să redescoperim ceea ce este esenţialul, prin ceea ce se atinge şi se vede în celebrarea sacramentelor. Cererea sfântului apostolul Toma (cf. In 20,25) de a putea vedea şi atinge rănile cuielor în trupul lui Isus este dorinţa de a putea într-un fel "să-l atingă" pe Dumnezeu pentru a crede. Ceea ce sfântul Toma îi cere Domnului este ceea ce avem nevoie noi toţi: să-l vedem, să-l atingem pentru a-l putea recunoaşte. Sacramentele vin în întâmpinarea acestei exigenţe umane. Sacramentele, şi îndeosebi celebrarea euharistică, sunt semnele iubirii lui Dumnezeu, căile privilegiate pentru a ne întâlni cu El.

Astfel, prin aceste cateheze pe care le începem astăzi aş vrea să redescopăr împreună cu voi frumuseţea care se ascunde în celebrarea euharistică şi care, odată dezvăluită, dă sens deplin vieţii fiecăruia. Sfânta Fecioară Maria să ne însoţească în această nouă bucată de drum. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

sursa: ercis.ro