Papa Francisc: Angelus (8 octombrie 2017)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Liturgia din această duminică ne propune parabola viticultorilor, cărora stăpânul le încredinţează via pe care a plantat-o şi după aceea pleacă (cf. Mt 21,33-43). Astfel este pusă la încercare loialitatea acestor viticultori: via le este încredinţată lor, care trebuie s-o păzească, s-o facă să rodească şi să predea stăpânului recolta. Când a venit timpul culesului, stăpânul îi trimite pe servitorii săi să adune roadele. Însă viticultorii asumă o atitudine posesivă: nu se consideră simpli gestionari, ci proprietari, şi refuză să predea recolta. Îi maltratează pe servitori, până acolo încât îi ucid. Stăpânul se arată răbdător cu ei: trimite alţi servitori, mai numeroşi decât înainte, dar rezultatul este acelaşi. La sfârşit, cu răbdarea sa, decide să-l trimită pe fiul său; însă acei viticultori, prizonieri ai comportamentului lor posesiv, îl ucid şi pe fiul crezând că astfel vor avea moştenirea.

Această relatare ilustrează în manieră alegorică acele reproşuri pe care profeţii le-au spus despre istoria lui Israel. Este o istorie care ne aparţine: se vorbeşte despre alianţa pe care Dumnezeu a voit s-o încheie cu omenirea şi la care ne-a chemat şi pe noi să participăm. Însă această istorie de alianţă, ca orice istorie de iubire, are momentele sale pozitive dar este marcată şi de trădări şi de refuzuri. Pentru a face să se înţeleagă cum răspunde Dumnezeu Tatăl la refuzurile opuse iubirii sale şi propunerii sale de alianţă, textul evanghelic pune pe buzele stăpânului viei o întrebare: "Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?" (v. 40). Această întrebare subliniază că dezamăgirea lui Dumnezeu datorită comportamentului rău al oamenilor nu este ultimul cuvânt! Aici este marea noutate a creştinismului: un Dumnezeu care, deşi dezamăgit de greşelile noastre şi de păcatele noastre, nu renunţă la cuvântul său, nu se opreşte şi mai ales nu se răzbună!

Fraţi şi surori, Dumnezeu nu se răzbună! Dumnezeu iubeşte, nu se răzbună, ne aşteaptă pentru a ne ierta, pentru a ne îmbrăţişa. Prin "pietrele aruncate" - şi Cristos este prima piatră pe care constructorii au aruncat-o - prin situaţii de slăbiciune şi de păcat, Dumnezeu continuă să pună în circulaţie "vinul nou" al viei sale, adică milostivirea; acesta este vinul nou al viei Domnului: milostivirea. Există un singur impediment în faţa voinţei tenace şi duioase a lui Dumnezeu: aroganţa noastră şi îngâmfarea noastră, care devine uneori şi violenţă! În faţa acestor atitudini şi acolo unde nu se produc roade, Cuvântul lui Dumnezeu păstrează toată forţa sa de reproş şi de avertizare: "Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite" (v. 43).

Urgenţa de a răspunde cu roade de bine la chemarea Domnului, care ne cheamă să devenim via sa, ne ajută să înţelegem ce anume este nou şi original în credinţa creştină. Ea nu este atât suma de precepte şi de norme morale, ci este înainte de toate o propunere de iubire pe care Dumnezeu, prin Isus, a făcut-o şi continuă s-o facă omenirii. Este o invitaţie de a intra în această istorie de iubire, devenind o vie plină de vitalitate şi deschisă, bogată în roade şi în speranţă pentru toţi. O vie închisă poate să devină sălbatică şi să producă struguri sălbatici. Suntem chemaţi să ieşim din vie pentru a ne pune în slujba fraţilor care nu sunt cu noi, pentru a ne zdruncina reciproc şi a ne încuraja, pentru a ne aminti că trebuie să fim vie a Domnului în orice loc, chiar şi în cele mai îndepărtate şi ostenitoare.

Iubiţi fraţi şi surori, să invocăm mijlocirea Mariei Preasfinte, pentru ca să ne ajute să fim pretutindeni, în special în periferiile societăţii, via pe care Domnul a plantat-o pentru binele tuturor şi să ducem vinul nou al milostivirii Domnului.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri la Milano a fost proclamat fericit părintele Arsenio da Trigolo (înainte de a fi călugăr, Giuseppe Migliavacca), preot din Ordinul Fraţilor Minori Capucini şi fondator al Surorilor Mariei Preasfinte Mângâietoare. Să-l lăudăm pe Domnul pentru acest discipol umil al său, care şi în adversităţi şi în încercări - a avut multe - n-a pierdut niciodată speranţa.

Vă salut cu afect pe voi toţi pelerini, mai ales familiile şi grupurile parohiale, care provin din Italia şi din diferite părţi ale lumii. Îndeosebi: credincioşii din Australia, din Franţa şi din Slovacia, precum şi cei din Polonia care se unesc spiritual cu conaţionalii care astăzi celebrează Ziua Papei.

Vă salut cu afect pe voi, grupul de la Sanctuarul Sfintei Fecioare Maria de Fátima din Cittŕ della Pieve, însoţiţi de cardinalul Gualtiero Bassetti: iubiţi fraţi şi surori, vă încurajez să continuaţi cu bucurie drumul vostru de credinţă, sub privirea grijulie şi duioasă a Mamei noastre cereşti: ea este refugiul nostru şi speranţa noastră! Mergeţi înainte.

Salut credincioşii din Grumo Appula, scoutiştii din Gioiosa Ionica, corul parohial din Siror (Trento) şi candidaţii la Mir din San Teodoro (Sardegna).

Vouă tuturor vă urez o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

sursa: ercis.ro