Anunţuri 20 decembrie 2015

  1. Mulţumim tuturor celor care au pus în practică faptele de milostivire recomandate în acest An Jubiliar şi au donat alimente, haine şi jucării celor dintre noi care au mai mare nevoie.
  1. Mâine, luni 21 decembrie, începând cu ora 9:00 vom îngriji bolnavii cu ocazia Crăciunului, iar seara, începând cu ora 18:00 vom sta la dispoziţia tinerilor pentru spovada de Crăciun. Dragi tineri, „lăsaţi-vă împăcaţi cu Dumnezeu”, lăsaţi-l pe Isus să se nască şi în inimile voastre în acest An Sfânt al Milostivirii!
  1. Marţi şi miercuri vor fi mai mulţi preoţi la spovadă între orele 10:00 şi 12:00 dimineaţa, iar după-amiaza începând cu ora 16:00. Marţi de la ora 10:00 sunt aşteptaţi în mod deosebit copiii.
  1. Joi 24 decembrie este Ajunul Crăciunului. Dimineaţa la 6:00 va fi ultima zi de veghe de Advent; la ora 7:00 sfânta liturghie (8:00 la „Regina”). De la 6:30 vor fi la dispoziţia dumneavoastră, continuu, pentru spovadă, mai mulţi preoţi, atât din parohie cât şi oaspeţi, până la ora 13:00, după care ne pregătim şi noi preoţii pentru sărbătoarea Crăciunului.

Cred că nimeni nu poate spune că nu a avut posibilitatea să se spovedească!

Pentru toată parohia „Sf. Mihail” va fi o singură liturghie de Ajun de Crăciun, la ora 9:00 seara (21:00).

Cu siguranţă că va fi mai frumos ca la hram, văzând copiii, tinerii, adulţii şi vârstnicii împreună, ca într-o mare familie, sărbătorind Naşterea Domnului.

  1. În ziua de Crăciun, vineri, se suspendă doar liturghia de la ora 7:00 dimineaţa, astfel că programul va fi la ora 8:00 la Regina, ora 9:oo tinerii, ora 10:30 liturghia comunităţii, la care va fi prezent şi PS Aurel Percă, ora 12:00 copiii, ora 16:00 adoraţie, ora 17:00 ultima sfântă liturghie de Crăciun.

După liturghia de la ora 12:00 corul de copii Gaudete va susţine un mic concert de Colinde.

Colecta din ziua de Crăciun este pentru Seminarul din Iaşi.

  1. Sâmbătă, a doua zi de Crăciun, Sf. Ştefan, liturghiile vor fi ca în ziua de duminică: 7:00 – 8:00 (Regina) – 9:00 – 10:3012:00 – 16:00 (Ad) – 17:00.
  1. Duminica viitoare, 27 decembrie este sărbătoarea Sfintei Familii de la Nazaret: Isus, Maria şi Iosif, precum şi a Sf. Ap şi Ev Ioan.

Haideţi, iubiţi credincioşi să facem o adevărată sărbătoare a familiei. Adică:

– să cinstim Familia sfântă de la Nazaret prin prezenţa familiilor noastre: soţ, soţie şi copii;

– să ne rugăm pentru toate familiile din comunitatea noastră;

– fiecare să-şi reînnoiască promisiunile din ziua căsătoriei.

– să consacrăm familiile celor prezenţi Inimii Neprihănite a Mariei.

La liturghia de la ora 10:30 familiile care au 50 de ani de căsătorie vor primi o distincţie din partea Primăriei, iar după liturghie va urma un moment artistic la Căminul Cultural unde suntem invitaţi toţi.

Se suspendă liturghia de la ora 12:00 pentru ca să fim toţi la liturghia de la ora 10:30.

Preoţi înmormântaţi în Moldova (XIV): Săbăoani

crux

Cu scopul de a recupera memoria preoţilor înmormântaţi în Moldova, continuăm să-i descoperim pe cei care odihnesc în Săbăoani.
În ziua de 22 decembrie 2014 am ajuns la Săbăoani cu ocazia înmormântării lui Dumitru Robu. După înmormântare am încercat să studiez arhiva parohială. Un seminarist din anul pastoral mi-a spus că nu are voie să deschidă dulapul cu registre. L-am aşteptat pe pr. Toma Encuţă, parohul comunităţii, care mi-a pus arhiva la dispoziţie. Cele mai vechi registre sunt din anul 1901. Cele dinainte au fost confiscate de comunişti şi se găsesc la Arhivele Statului din Piatra Neamţ. Un document din 1907 notează că existau registre începând cu anul 1796 (AERC Iaşi, dosar 6/1907, Săbăoani, p. 39). Prin urmare, dintre cei 13 preoţi decedaţi şi înmormântaţi în comunitate doar pentru 9 am găsit informaţii în Arhiva Parohiei Săbăoani.
În anul 1907, pr. Graţian Carpati, cel care a completat chestionarul trimis de episcop, notează că în biserică este „un mormânt departe de altar, pr. Liverotti” (AERC Iaşi, dosar 6/1907, p. 13). Într-adevăr, în biserica terminată de zidit în anul 1902, pe partea dreaptă, lângă confesionalul din faţă, este înmormântat pr. Caietan Liverotti. Pe placa de marmură într-un desen, având sus crucea iar în partea de jos un cap de mort, este notat: „Resurectionem expectans / jacet hic corpus / R-ssimi P.M. Cajetani Liverotti / Ord. Min. Conv. / qui / missionarii apostolici XXXVIII an. / Dioec Jassien vicarii generalis / apostolici dein administratoris / muneribus functus / Deo optimo maximo / tribus aedificatis ecclesiis / Săbăoani, Pildeşti, Corhana / vicarii tandem generalis / titulo decoratus / aetatis suae anno LXII / die XXVI Julii MCMII / Meritorum plenus / anima Deo redidit / Confratres moerentes posuere”. („Aici se odihneşte aşteptând învierea corpul părintelui P.M. Cajetan Liverotti din Ordinul Minorilor Conventuali, care după ce a îndeplinit dregătoria de misionar apostolic 38 de ani în dieceza ieşeană, de vicar general apostolic, şi apoi de administrator; după ce a zidit Celui Preaînalt 3 biserici: la Săbăoani, la Pildeşti şi la Corhana; în sfârşit după ce a fost onorat cu titlul de vicar general, plin fiind de merite şi-a dat sufletul lui Dumnezeu în ziua de 26 iulie 1902, fiind în etate de 62 de ani”: Calendar pe anul 1903 pentru romano-catolicii de ritul latin în Moldova, Bacău, 1902, p. 36-39).
Registrul răposaţilor arată că părintele a murit la 26 iulie 1902, ora 6 după-amiază. Era fiul lui Vincenţiu Liverotti şi al Marianei Mastrocola. S-a născut la Loro Piceno, provincia Macerata (Italia). A fost paroh la Săbăoani 18 ani, iar în Misiune 38 de ani. A lucrat pentru slava lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor, a zidit trei biserici: Săbăoani, Pildeşti şi Corhana, pentru care a pus la dispoziţie economiile sale, circa 80 de mii de franci. Părintele Ioan Batista Occhipinti l-a spovedit şi i-a dat viaticul, iar pr. Iosif Corradini i-a dat Ungerea sfântă. A trecut la Domnul la 62 de ani (era născut la 9 septembrie 1840, n.n.) în prezenţa confraţilor săi: pr. I. Corradini şi pr. Vincenţiu Vella. A fost înmormântat la 29 iulie în biserică, în faţa altarului „Sfântul Iosif”. Episcopul Dominic Jaquet a pus placa de marmură deasupra mormântului. Au fost prezenţi toţi preoţii din teritoriu (conventuali, iezuiţi şi diecezani) şi o mare mulţime de credincioşi. A fost prezent şi pr. Anton Caneve, ministru provincial, care a cântat Liturghia şi a binecuvântat mormântul. (Liber matrimonorum, baptizatorum, mortuorum 1901-1903, vol. I, p. 142, poziţia 87).
La cimitir am mers cu pr. Eugen Robu. Împreună cu el şi ajutaţi de bunica lui am găsit mormintele a şapte preoţi. Zăpada se putea observa peste tot. Singurul preot despre care se ştie că e înmormântat în cimitirul din Săbăoani şi nu a fost găsit este pr. Celestin Vaes. Registrul morţilor precizează că a murit la 21 ianuarie 1947, în casa parohială, la 74 de ani. S-a născut în Belgia. A fost înmormântat la 25 ianuarie. (Liber mortuorum 1932-1964, vol. VI, p. 427, poziţia 5). Conform Necrologului s-a născut la 13 octombrie 1873 la Bruxelles (Belgia), a fost hirotonit la 29 iunie 1898 la Louvain (Pr. Iosif Gabor, pr. Iosif Simon, Necrolog, Editura „Presa Bună”, 2001, p. 33).
Patru morminte sunt în cimitirul vechi, în spatele crucii mari. Trei cruci sunt din piatră aşezate pe un soclu de beton. Scrisul de pe ele se poate descifra cu greu. A patra este din mozaic aşezată pe un soclu.
Odinioară aici era centrul cimitirului. Acum, prin mărirea cimitirului, crucea mare, pusă, după cum este notat pe ea, în anul 1908 de o familie (cu inscripţia „Ne închinăm ţie / Cristoase / şi te bine / cuvântăm. / Această cruce a fost făcută / la 1 august 1908 de / Giurgi Percă Ghiuzan / şi soţia sa / Maria Gi. P. Ghiuzan”), a ajunsă să fie într-o margine. Toate cele patru morminte sunt împrejmuite cu un gard din fier beton aşezat pe un soclu de beton. În interior în partea opusă curcilor se înalţă cinci copaci.
În stânga, pe prima cruce este notat: „IHS / preot Graţian / Carpati Săsăreanu / 1854 / 1919 / RIP”. Registrul precizează că părintele era numit înainte Săsăreanu, era din Transilvania şi a administrat Parohia Săbăoani din 1905. A decedat la 22 iunie 1919 la 65 de ani; a fost înmormântat la 25 iunie, fiind prezenţi 14 preoţi; a fost îngrijit la 19 iunie. (Liber mortuorum 1918-1942, vol. II, poziţia 62). Alte surse notează că s-a născut la 21 martie 1853 la Nogvaroş (Sălaj) sau la Magyoros, comuna Satumare, districtul Baia Mare. A fost hirotonit la 31 decembrie 1881. A murit de pneumonie. După Liturghia şi predica din duminica Sfintei Treimi (1/14 iunie 1919) s-a simţit slăbit, a fost dus în casa parohială şi după opt zile, primind sfintele taine, a trecut la Domnul. Liturghia a fost celebrată de pr. Petru Neumann, delegat provincial, asistat de pr. Celestin Vaes şi de pr. Anton Gabor. Discursul funebru a fost rostit de pr. Francisc Mattas. („Viaţa”, iulie 1919, p. 89-97; Pr. Iosif Gabor, pr. Iosif Simon, Necrolog, Editura „Presa Bună”, 2001, p. 137; „Calendarul catolic pe anul 1920”, anul al XVI-lea, Iaşi, Editura Societăţii Catolice „Presa Bună”, p. 70-71).
Pe următoarea cruce stă scris: „IHS / preot / Eduard Theiner / 1837-1906 / RIP”. Registrul completează: Paul (Eduard) Theiner a murit la 27 martie 1906, la 59 de ani, în casa Conventului din Săbăoani. A fost înmormântat în cimitir la 28 martie de pr. Alfons Weber. S-a spovedit la 17 martie, a primit viaticul la 18 martie şi Ungerea bolnavilor la 19 martie de la pr. Graţian Carpati. (Liber mortuorum 1904-1925, vol. I, p. 42, poziţia 24). Din altă sursă se ştie că s-a născut la 28 august 1847 la Freudenthal (Austria) şi a fost hirotonit la 25 iulie 1871 (Pr. Iosif Gabor, pr. Iosif Simon,Necrolog, Editura „Presa Bună”, 2001, p. 83).
În partea de sus a celei de-a treia cruci era legată cu panglică tricoloră o coroană. Dând coroana în partea cealaltă am descoperit notat: „IHS / preot / Ioan Gârleanu / 1892-1944 / RIP”. În registru este o pagină specială cu un chenar în care era notat că părintele a decedat în Conventul din Săbăoani la 15 martie 1944 după o boală lungă care a fost suportată cu răbdare. S-a născut la 22 martie 1892 la Butea. La 18 martie 1944 a fost înmormântat în cimitir de către ep. Mihai Robu înconjurat de 25 de preoţi şi de mult popor din Săbăoani şi din satele apropiate. Cel care a predicat a fost pr. Anton Bişoc, guardian, ex-provincial. Acelaşi preot la 12 martie l-a spovedit şi i-a dat viaticul. În aceeaşi zi, pr. Celestin Vaes i-a dat Ungerea sfântă în prezenţa tuturor fraţilor din convent. Pe partea celalată este fotografia părintelui preluată din revista „Viaţa” sub care este notat: „Închinăm acest număr al revistei Viaţaapărut pe malurile Crişului Negru – simbol al doliului nostru – în amintirea mult iubitului şi regretatului părinte Ioan M. Gârleanu”. (Liber mortuorum 1932-1964, vol. VI, p. 344, poziţia 50). E vorba de revista „Viaţa” din iunie 1944. Data naşterii este notată greşit (22 mai) în Necrolog (p. 73) şi înAgenda liturgică.
Pe a patra cruce stă scris: „+ / Aici aşteaptă învierea / pr. dr. /Mihai Dămoc / O.F.M.C. / 1903 1969 / profesor, director, superior, / provincial, paroh. / Recunoştinţă veşnică / familia şi confraţii”. Părintele a decedat la 7 martie 1969 la Popeşti Leordeni, la 65 de ani, îngrijit cu sfintele taine. Cauza morţii: „ateroscleroză cerebrală; hemoragie cerebrală”. A fost înmormântat la 11 martie 1969 de pr. Petru Andrei. (Liber mortuorum 1965-1972, vol. VII, p. 59, poziţia 13). În partea cealaltă a crucii este notat numele preotului. Necrologul (p. 67). consemnează că s-a născut la 25 martie 1904 la Săbăoani, a fost sfinţit preot la 7 iulie 1929 la Roma. Avea şi numele de Francisc. A făcut în două rânduri închisoare sub comunişti.
În apropierea celor patru morminte se află o cruce veche a unui erou, dar nu se mai poate descifra scrisul.
În căutarea celorlalte morminte, ne-am deplasat spre aleea principală care duce spre intrarea capelei construită în cimitir începând cu anul 2013 de pr. Toma Encuţă.
Lângă alee se află cavoul familiei Vârgă. Aici ni s-a spus că este înmormântat şi pr. Francisc Vârgă, deşi pe cruce nu este notat. „Nu s-a mai scris, dar se află acolo”, a spus bunica părintelui Eugen Robu, în vârstă de 74 de ani. Este de fapt un cavou cu o prelungire (a doua intrare cu uşi de tablă) care iese din cadrul pe care-l creează gardul din fier beton. Sub cruce se află placa de marmură care notează: „Sub umbra acestei cruci odihnesc / în Domnul / Vârgă Petru n. 1881 m. 1951 / Vârgă Magdalena 1887-1971 / Peste tristele morminte / Când vei trece călător / Să-ţi aduci atunci aminte / Că şi tu eşti muritor”. Pr. Francisc Vârgă a decedat la 26 martie 1982 la Săbăoani, la 66 de ani, îngrijit cu sfintele taine sub condiţie. Era preot pensionar. A fost înmormântat la 30 martie 1982 de vicarul general Alois Fechet. (Liber mortuorum 1980-1987, vol. IX, p. 26, poziţia 24). Necrologul (p. 82) consemnează că s-a născut la 6 februarie 1916 la Săbăoani (v. şi „Lumina creştinului” nr. 7-8/1939, p. 120), a fost hirotonit la 24 iunie 1939 la Iaşi. În Agenda liturgică data naşterii este notată greşit (16 februarie), iar în Necrolog locul morţii (Gherăeşti).
Pe aceeaşi parte a aleii, faţă în faţă cu o altă cruce mare, pr. Egen Robu a descoperit mormintele preoţilor Bernardin Romilaşi Anton Gabor, ambele înconjurate cu acelaşi soclu din beton pe care sunt aşezate şi curcile din mozaic. Prima cruce înspre alee aparţine pr. Romila. Placa de marmură de sub ea poartă înscrisul: „Aici aşteaptă învierea morţilor / preot / Romila Bernardin / O.M.C. / * 5 XI 1904 / + 3 VI 1984 / Să se odihnească în pace”. Pr. dr. Bernardin Romila era din Huşi şi avea 80 de ani. A fost de mai multe ori îngrijit cu sfintele taine de pr. Eugen Diac şi pr. Gheorghe Patraşcu. La înmormântare de la 6 iunie 1984 au luat parte circa 100 de preoţi, în frunte cu Mons. Petru Gherghel şi Ioan Robu. În registru este lipită şi amintirea care s-a dat cu ocazia înmormântării. Lângă fotografia părintelui în partea dreaptă este notat: „Lăudaţi pe Domnul toate popoarele. Preot Romila Bernardin, născut 6.XI.1904 – Huşi. Sfinţit preot: 1929 – Roma. Jubileu 50 ani preoţie în 1979 – Săbăoani. Paroh Hălăuceşti 1939, paroh Adjudeni 1944, duhovnic 40 de ani Săbăoani. Doctor în sfânta teologie. Decedat 3.VI.1984 – Săbăoani. Vârsta – 80 de ani viaţă. 55 ani preoţie exemplară. Recunoştinţa noastră. Mulţumim lui Dumnezeu”. (Liber mortuorum 1980-1987, vol. IX, p. 58, poziţia 40). De remarcat diferenţa de o zi cu privire la ziua naşterii.
Placa de marmură de sub a doua cruce are notat: „Aici aşteaptă învierea / morţilor / pr. Anton Gabor / * 28 I 1925 + 22 II 2004 / Cred că Răscumpărătorul / meu trăieşte / şi în ziua cea din urmă / din pământ voi învia”. Părintele s-a născut la Buhonca, a fost hirotonit la 1 iunie 1958 la Alba-Iulia. A decedat la 22 februarie 2004 în casa parohială din Săbăoani. A murit de insuficienţă cardiacă şi cancer, fiind îngrijit cu sfintele taine. A fost înmormântat la 24 februarie 2004, Liturghia fiind prezidată de PS Aurel Percă. (Matricola de înmormântări, vol. XIII, p. 31, poziţia 20).
Despre patru preoţi, deşi sunt informaţii că au decedat în Săbăoani, nu se mai ştie nimic. Au avut loc prea multe transformări şi a trecut prea mult timp ca amintirea acestora să se mai păstreze. Pr. Otto Horwat, OFMConv., decedat la 4 ianuarie 1731, este posibil să fie înmormântat în locul care în mod comun se cheamă Berindeşti, adică în vatra veche a satului. La săpăturile care s-au făcut acolo s-a descoperit un mormânt al unui preot, confundat la acel timp cu mormântul arhiepiscopului Marco Bandini.
Deşi săbăonenii au început să se mute în jurul anului 1700 pe vatra nouă, până acum abia începând cu anul 1762 avem prima informaţie că în Săbăoani, lângă biserică şi casa parohială exista cimitir, toate înconjurate cu gard. Informaţii despre biserică şi casa parohială sunt din anii 1741, 1744, 1745, 1746 (Săbăoani, p. 68-71). Într-un mormânt din vatra veche a satului s-a descoperit o monedă emisă în 1734 (Săbăoani, p. 64, nota 174), ceea ce arată că mult timp după 1700 cei răposaţi încă se mai înmormântau aici.
Pr. Iosif Carisi de Corregio, decedat la 21 mai 1774 de ciumă, pr. Andrei del Chiari, originar din Italia, decedat la 27 martie 1818 sau la 18 ianuarie 1818 (Tocănel, p. 164) de febră tifoidă, şi pr. Nazaren Bolli, OFMConv., decedat la 21 sau 26 aprilie 1867 înecat în Siret, este posibil să fie înmormântaţi în cimitirul care a fost în jurul bisericii sau în biserica veche care a existat înainte de cea de azi. Despre ultimul există o informaţie că ar fi adus în biserica nouă, dar astăzi nu se mai ştie unde. În „Istoricul bisericii romano-catolice din Săbăoani” care se află într-un inventar scris probabil în anul 1974, pr. Carmil Gherghel consemnează: „În interiorul bisericii se află mormintele pr. Nazaren Bolli + 1867 şi a pr. Cajetan Liverotti + 1902”. Cu siguranţă, informaţii suplimentare, cel puţin pentru ultimii doi preoţi, vor veni din consultarea registrelor care se află în Arhivele Statului din Piatra Neamţ.
În Săbăoani există numeroase cruci sau munumente care amintesc de diferite evenimente: crucea din piatră din curtea bisericii, crucea de la gară, crucea dinspre Pildeşti, crucea ciumaţilor, monumentul eroilor etc. În apropierea bisericii se află monumentul dedicat ţăranilor căzuţi în timpul confruntărilor din aprilie 1831. A fost sfinţit la 7 august 2011. Numele a 40 de persoane care au murit în răscoala din 1831 au fost notate pe acest monument realizat de sculptorul Florin Zaharescu.

Pr. Cornel Cadar

Album Foto

catast

sursa: www.ercis.ro

Anunţuri 01 noiembrie 2015  

1. Vă mulţumim pentru generozitatea pe care aţi arătat-o la Colecta de produse agricole pentru Seminar. Dumnezeu să vă răsplătească însutit pe dumneavoastră şi tot neamul dumneavoastră!!!
 
 2. Dacă şi aşa ne-a obişnuit, vom continua să recităm Sfântul Rozariu la radio, în fiecare seară la 04:20. Cei care doresc să recite o decadă, să stea în faţa altarului Maicii Domnului.
  
3. A sosit revista „Lumina creştinului” pentru luna noiembrie. Nu întârziaţi să o citiţi. Are articole foarte interesante.
  
4. Mâine, 02 noiembrie, este Pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi. Creştinii vor putea obţine o singură dată indulgenţa plenară pentru cei răposaţi începând de astăzi, 01 noiembrie, la prânz şi mâine toată ziua dacă, fiind spovediţi, se vor împărtăşi şi, vizitând o biserică, vor spune Tatăl nostru, Cred în Dumnezeu, şi o rugăciune după intenţia Sfântului Părinte Papa. Indulgenţa plenară se poate obţine pentru cei răposaţi şi în perioada 1-8 noiembrie, vizitând cimitirul nu devoţiune şi spunând rugăciuni pentru cei răposaţi.
Noi vom pleca la cimitir în fiecare seară din curtea bisericii la ora 6:00 (18).
  
5. Tot mâine, 02 noiembrie,  la liturghia de dimineaţă şi la cea de seară vom face un Requiem solemn pentru preoţii şi persoanele consacrate care au activat în această comunitate, precum şi pentru toţi răposaţii dumneavoastră care nu sunt înmormântaţi în Săbăoani, ci aşteaptă învierea morţilor în alte cimitire.
  
4. Marţi 03 noiembrie vom face sfinţirea mormintelor. Începând cu ora 9:30, toţi preoţii vor intra în parcela din dreapta, cum ne uităm spre Capelă din strada Luceafărului (Poarta nr. 1). Nici un preot nu va fi în stânga!
După o oră, o oră şi jumătate când vom termina parcela din dreapta, toţi preoţii se vor muta în parcela mai mare din stânga. În dreapta vor mai rămâne doar doi preoţi pentru cei care întârzie, sunt la serviciu sau vin din alte părţi. Deci abia de la 10:30 sau 11:00 toţi preoţii vor fi în parcela din stânga, spre bazar.
Între orele 12:30 şi 13:30, cu îngăduinţa dumneavoastră, ne vom opri pentru a servi prânzul, după care din nou, toţi preoţii vor continua în parcela din stânga, şi numai doi preoţi în parcela din dreapta pentru cei care au mai rămas.
Facem apel la punctualitate, la respectarea acestui orar, la răbdare şi calm.
 
 6. Duminica viitoare îi vom premia pe copiii care au participat la concursul lunii octombrie „Zi de zi cu Maria în rugăciune, poezie şi fapte bune”.
O să vă pară rău că nu aţi participat. Dar şi la anul mai este o ocazie!
  
Pentru „Regina Sfântului Rozariu”: Duminica viitoare vom face o colectă specială pentru a cumpăra lemne pentru această măreaţă biserică.

Anunţuri 25 octombrie 2015

1. Diseară după liturghia de la ora 6:00 (18:00) dorim să ne întâlnim cu domnii dascăli, feciorii de biserică şi profesoarele de religie.

2. Începând de mâine, sfânta liturghie de seară, atât duminica cât şi în timpul săptămânii, va fi la ora 5:00 (17:00).

3. Reamintim programul repetiţiilor la cor: doamnele marţi seara, bărbaţii joi seara după liturghie. Aşteptăm forţe noi, tinere, persoane pasionate de cântec, dornice să facă mai mult pentru Dumnezeu.

4. Sâmbătă 31 octombrie facem obişnuita colectă de produse agricole şi alimentare pentru Seminar şi parohie. (…) Feciorii de biserică vor trece cu căruţele pe fiecare stradă. Dacă aţi avea produsele în saci, am fi mai operativi şi am termina mai repede încărcarea maşinii spre Iaşi. Suntem siguri că şi anul acesta ne vom afla printre parohiile cele mai darnice. Important este să dăm din inimă şi cât ne îndeamnă inima.

5. Dorim să reluăm, pe scurt, anunţul despre sfinţirea mormintelor făcut duminica trecută şi reluat în fiecare seară la radio.

Lipsa de organizare a pomenirii răposaţilor noştri, poate transforma această zi scumpă într-o zi de nervi şi indispoziţie. Pentru a evita supărările precum şi pierderea timpului, în ziua de 3 noiembrie, când vom face Sfinţirea mormintelor, dimineaţa de la ora 9:30, toţi preoţii vor intra în parcela din dreapta, cum ne uităm spre Capelă din strada Luceafărului (Poarta nr. 1). Nici un preot nu va fi în stânga!

După o oră, o oră şi jumătate când vom termina parcela din dreapta, toţi preoţii se vor muta în parcela mai mare din stânga. În dreapta vor mai rămâne doar doi preoţi pentru cei care întârzie, sunt la serviciu sau vin din alte părţi. Deci abia de la 10:30 sau 11:00 toţi preoţii vor fi în parcela din stânga, spre bazar.

Între orele 12:30 şi 13:30, cu îngăduinţa dumneavoastră, ne vom opri pentru a servi prânzul, după care din nou, toţi preoţii vor continua în parcela din stânga, şi numai doi preoţi în parcela din dreapta pentru cei care au mai rămas.

Facem apel la punctualitate, la respectarea acestui orar, la răbdare şi calm.

Să nu uităm, de asemenea curăţarea mormintelor celor dragi. Vă rugăm să nu depozitaţi gunoaiele pe lângă garduri, ci să le scoateţi pe alee de unde vor fi ridicate. Vă mulţumim!

Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri 14 octombrie 2015

Familia – 29. Promisiunile făcute copiilor

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua! Astăzi, de vreme ce previziunile vremii erau un pic nesigure şi se prevedea ploaia, această audienţă se face în acelaşi timp în două locuri: noi aici în piaţă şi 700 de bolnavi în Aula „Paul al VI-lea” care urmează audienţa pe ecrane. Toţi suntem uniţi şi să-i salutăm pe ei cu aplauze.

Cuvântul lui Isus este puternic astăzi: „Vai de lume pentru scandaluri”. Isus este realist şi spune: „Este inevitabil să aibă loc scandaluri, dar vai de omul din cauza căruia are loc scandalul”. Eu aş vrea, înainte de a începe cateheza, în numele Bisericii, să vă cer iertare pentru scandalurile care în aceste ultime timpuri au avut loc atât la Roma cât şi în Vatican, vă cer iertare.

Astăzi vom reflecta asupra unei teme foarte importante: promisiunile pe care le facem copiilor. Nu vorbesc atât despre promisiunile pe care le facem aici şi acolo, în timpul zilei, pentru a-i face mulţumiţi sau pentru a face să fie cuminţi (eventual şi cu vreun truc nevinovat: îţi dau o bomboană şi promisiuni asemănătoare…), pentru a-i stimula să se străduiască la şcoală sau pentru a-i abate de la vreo obrăznicie. Vorbesc despre alte promisiuni, despre promisiunile mai importante, decisive pentru aşteptările lor în privinţa vieţii, pentru încrederea lor faţă de fiinţele umane, pentru capacitatea lor de a concepe numele lui Dumnezeu ca o binecuvântare. Sunt promisiuni pe care noi le facem lor.

Noi adulţii suntem gata să vorbim despre copii ca despre o promisiune a vieţii. Toţi spunem: copiii sunt o promisiune a vieţii. Şi chiar ne înduioşăm uşor, spunând tinerilor că sunt viitorul nostru, este adevărat. Dar mă întreb, uneori, dacă suntem la fel de serioşi cu viitorul lor, cu viitorul copiilor şi cu viitorul tinerilor! O întrebare pe care ar trebui să ne-o punem adesea este aceasta: cât de mult suntem leali cu promisiunile pe care le facem copiilor, făcându-i să vină în lumea noastră? Noi îi facem să vină pe lume şi aceasta este o promisiune, ce anume le promitem?

Primire şi îngrijire, apropiere şi atenţie, încredere şi speranţă, sunt tot atâtea promisiuni de bază, care se pot rezuma într-una singură: iubire. Noi promitem iubire, adică iubire care se exprimă în primire, în îngrijire, în apropiere, în atenţie, în încredere şi în speranţă, dar marea promisiune este iubirea. Acesta este modul cel mai corect de a primi o fiinţă umană care vine pe lume şi noi toţi îl învăţăm, încă înainte de a fi conştienţi de asta. Mie îmi place mult când văd taţii şi mamele, când trec printre voi, aducându-mi un copil, o copilă mici şi întreb: „Cât timp are?” – „Trei săptămâni, patru săptămâni… cer binecuvântarea Domnului”. Şi asta se numeşte iubire. Iubirea este promisiunea pe care bărbatul şi femeia i-o fac fiecărui copil: încă de când este conceput în gândire. Copiii vin pe lume şi se aşteaptă să aibă confirmare a acestei promisiuni: îl aşteaptă în mod total, încrezător, fără apărare. E suficient să-i privim: în toate etniile, în toate culturile, în toate condiţiile de viaţă! Când se întâmplă contrarul, copiii sunt răniţi de un „scandal”, de un scandal insuportabil, cu atât mai grav, deoarece nu au mijloacele pentru a-l descifra. Nu pot să înţeleagă ce se întâmplă. Dumnezeu veghează asupra acestei promisiuni, încă din prima clipă. Vă amintiţi ce spune Isus? Îngerii copiilor oglindesc privirea lui Dumnezeu, şi Dumnezeu niciodată nu-i pierde din vedere pe copii (cf. Mt 18,10). Vai de cei care trădează încrederea lor, vai! Abandonarea lor încrezătoare în promisiunea noastră, care ne angajează încă din prima clipă, ne judecă.

Şi aş vrea să adaug un alt lucru, cu mult respect faţă de toţi, dar şi cu multă francheţe. Încrederea lor spontană în Dumnezeu n-ar trebui să fie rănită niciodată, mai ales atunci când asta are loc din cauza unei anumite prezumţii (mai mult sau mai puţin inconştiente) de a lua locul Lui. Raportul tandru şi misterios al lui Dumnezeu cu sufletul copiilor n-ar trebui să fie încălcat niciodată. Este un raport real, pe care Dumnezeu îl vrea şi Dumnezeu îl păstrează. Copilul este gata încă de la naştere pentru a se simţi iubit de Dumnezeu, este gata pentru asta. Imediat ce este în măsură să simtă că este iubit pentru el însuşi, un copil simte şi că există un Dumnezeu care îi iubeşte pe copii.

Copiii, abia născuţi, încep să primească în dar, împreună cu hrana şi îngrijirile, confirmarea calităţilor spirituale ale iubirii. Actele de iubire trec prin darul numelui personal, împărtăşirea limbajului, intenţiile privirilor, iluminările zâmbetelor. Învaţă astfel că frumuseţea legăturii dintre fiinţele umane insistă la sufletul nostru, caută libertatea noastră, acceptă diversitatea celuilalt, îl recunoaşte şi îl respectă ca interlocutor. Un al doilea miracol, o a doua promisiune: noi – tată şi mamă – ne dăruim ţie, pentru a te dărui pe tine ţie însuţi! Şi aceasta este iubire, care poartă o scânteie din aceea a lui Dumnezeu! Dar voi, taţi şi mame, aveţi această scânteie a lui Dumnezeu pe care o daţi copiilor, voi sunteţi instrument al iubirii lui Dumnezeu şi acest lucru este frumos, frumos, frumos!

Numai dacă îi privim pe copii cu ochii lui Isus, putem înţelege cu adevărat în ce sens, apărând familia, protejăm omenirea! Punctul de vedere al copiilor este punctul de vedere al Fiului lui Dumnezeu. Biserica însăşi, în Botez, le face copiilor mari promisiuni, cu care îi angajează pe părinţi şi comunitatea creştină. Sfânta Mamă a lui Isus – prin intermediul căreia Fiul lui Dumnezeu a venit la noi, iubit şi născut ca un copil – să facă Biserica aptă să urmeze calea maternităţii sale şi a credinţei sale. Şi sfântul Iosif – bărbat drept, care l-a primit şi l-a ocrotit, onorând cu curaj binecuvântarea şi promisiunea lui Dumnezeu – să ne facă pe toţi capabili şi vrednici să-l găzduim pe Isus în fiecare copil pe care Dumnezeu îl trimite pe pământ.

____________

APEL

Sâmbăta viitoare, 17 octombrie, va fi Ziua Mondială de Refuzare a Mizeriei. Această zi îşi propune să mărească eforturile pentru a elimina sărăcia extremă şi discriminarea şi pentru a asigura ca fiecare să poată exercita pe deplin propriile drepturi fundamentale. Suntem invitaţi cu toţii să ne însuşim această intenţie, pentru ca să ajungă la fraţii şi surorile mai săraci şi abandonaţi şi să-i aline caritatea lui Cristos.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

sursa: www.ercis.ro

Un mister de Rozariu pentru binele familiei

În perioada 4-25 octombrie 2015, la Roma, are loc Sinodul episcopilor dedicat familiei. Este vorba despre un drum de redescoperire a importanţei familiei, a iubirii şi a comuniunii dintre soţi şi a deschiderii lor spre viaţă.

În al doilea mister de lumină se meditează despre prezenţa lui Isus şi a mamei sale, Maria, la nunta din Cana Galileii. La un moment dat, ochiul ei matern observă că nu mai era vin (cf. In 2,3), simbolul bucuriei. Vede cum familiei, cea pe care o dorise Dumnezeu încă de la început, ca o comunitate de iubire şi de bucurie, îi lipsea bucuria, îi lipsea harul. În consecinţă, se adresează autorului harului, Fiului său, care redă familiei, prin transformarea apei în vin, ceea e îi lipsea; bucuria, motivaţia de a fi, harul.

Sâmbătă, 24 octombrie, în vigilia încheierii Sinodului dedicat familiei, Oficiul pentru Familii propune, la nivel personal, oferirea unui mister din Rozariu pentru binele familiei.

Îi invităm pe toţi cei care iubesc familia să se alăture acestei iniţiative şi să ofere cinci minute pentru familie: pentru binele propriei familii; pentru familii în general; pentru tineri, ca să întemeieze o familie după voinţa lui Dumnezeu; pentru luminarea soţilor în deciziile importante ale vieţii; pentru fidelitate şi sinceritate între soţi; pentru respect în actul conjugal; pentru copii sănătoşi, înţelepţi şi ascultători; pentru depăşirea cu bine a momentelor dificile din familie; pentru mângâiere în singurătate.

Fecioara Maria, cea care cunoaşte necesităţile imediate ale unei familii, să mijlocească la Fiul ei, Isus, tot ceea ce este nevoie pentru familie.

Pr. Felician Tiba,
director al Oficiului pentru Familii

sursa: www.ercis.ro

Măreţia iubirii jertfelnice şi gratuite în familie. PS Petru Gherghel la Sinodul episcopilor

Misterul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos şi la Biserică, dar şi cu privire la voi: fiecare în parte să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi, iar soţia să aibă respect faţă de bărbat (Ef 5,32-33).

Biserica trăieşte în aceste zile un moment de har, celebrarea Sinodului Episcopilor care are ca temă: Vocaţia şi misiunea familiei în Biserica şi în lumea contemporană.

Ochii tuturor sunt îndreptaţi spre Roma unde are loc desfăşurarea acestui eveniment istoric din viaţa Bisericii şi a societăţii. De familie şi de rolul ei este legat viitorul omenirii şi al întregii societăţi. Fără părinţi şi fără copii viaţa nu poate merge înainte. Demnitatea omului, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, stă tocmai în faptul că a fost chemat să colaboreze cu el pentru viaţa lumii şi pentru desăvârşirea ei. Prima pagină a Sfintei Scripturi scoate în evidenţă tocmai acest adevăr incontestabil prin care este precizată misiunea omului, bărbat şi femeie, şi este subliniată măreţia şi misiunea sa (cf. Gen 1,27-28).

Prin scrisoarea pastorală „Familia, în inima Bisericii” adresam un apel către toţi preoţii, persoanele consacrate şi toţi credincioşii noştri, mai ales către tinerii care se gândesc să aleagă drumul binecuvântat al căsătoriei, ca împreună să nu încetăm a ne ruga pentru ca bunul Dumnezeu să binecuvânteze lumea întreagă, dar mai ales poporul nostru cu noi familii care să continue să-l preamărească pe Creator cu iubirea şi cu chemarea tuturor de a face ca pe pământ să nu înceteze iubirea şi viaţa, iar pământul să se bucure neîncetat de colaboratori fideli la înfrumuseţarea şi desăvârşire întregii creaţii.

Suntem fericiţi să ştim că înaintaşii noştri au avut un respect profund faţă de familie şi că au ţinut să transmită generaţiilor viitoare acest tezaur de vie şi adâncă credinţă, ca un adevărat testament pentru o binecuvântare sfântă şi rodnică.

În mentalitatea şi tradiţia poporului nostru creştin, imaginea familiei şi a căsătoriei a fost şi vrem să rămână un lucru sacru şi o lucrare inspirată din partea Creatorului în care se explică şi se verifică frumuseţea misterului trinitar şi fără îndoială izvorul vieţii al iubirii divine şi al fericirii adevărate.

Cunoscând acest mare mister revelat în Sfânta Scriptură şi propus de întreaga tradiţie, credincioşii noştri au înţeles că însuşi Dumnezeu a întipărit în cuplul matrimonial, adică în bărbat şi femeie, propria imagine şi propria iubire, lucru subliniat recent de Sfântul Părinte papa Francisc în una dintre catehezele sale în Piaţa „Sfântul Petru” când spunea: „Nu numai omul, luat în sine, este o imagine a lui Dumnezeu, nu numai femeia este o imagine a lui Dumnezeu, dar chiar şi bărbatul şi femeia ca şi cuplu sunt o adevărată imagine a lui Dumnezeu” (15 aprilie 2015).

Ce lucru şi ce adevăr minunat cuprind aceste cuvinte ale Sfântului Părinte papa Francisc şi ce nobleţă ne precizează ele.

Isus, Fiul lui Dumnezeu, venind pe pământ ca să-i mântuie pe oameni, a ales să se nască într-o familie tocmai pentru a arăta măreţia ei şi marea chemare pe care au primit-o şi o primesc părinţii, bărbatul şi femeia, aceea de a garanta opera începută de Creator pentru viaţa lumii şi pentru fericirea tuturor oamenilor, chemaţi să fie şi să poarte în lume chipul şi imaginea sa iubitoare şi creatoare. Iubirea lui Dumnezeu adusă de mântuitorul omului din ceruri şi revărsată prin Duhul Sfânt în inima fiecărei persoane, este o iubire gratuită, o iubire jertfelnică, o iubire care se dăruieşte. O asemenea imagine şi un asemenea dar a voit Părintele ceresc să reverse, în creatura sa predilectă, adică în orice bărbat şi femeie, ca şi în orice familie care încheie un legământ adevărat de iubire, pe care Cristos a binevoit să-l transforme într-un sacrament de mântuire dintre cele şapte pe care ni le-a lăsat în testament. Despre acest legământ, consfinţit de Isus drept cale de sfinţire şi de binecuvântare, avea să spună apostolul Paul că este un mister mare, în Cristos şi Biserică, adică o oglindă a celei mai desăvârşite lucrări pentru viaţa şi fericirea omului (cf. Ef 5,32-33).

Când se înţelege acest adevăr şi când se trăieşte cu adevărat această realitate, familia reprezintă o comoară şi se realizează pe pământ un adevărat colţ de cer, de iubire şi de fericire.

Este de remarcat faptul că familiile noastre, cu toată simplitatea lor, au ştiut să-şi apere cu străşnicie demnitatea de părinţi, înfruntând, în perioada grea a dictaturii comuniste, nenumărate dificultăţi şi lipsuri pentru a rămâne fideli vocaţiei lor. Remarcăm cu bucurie că mamele noastre şi taţii noştri au iubit această chemare de părinţi oferindu-ne viaţa şi iubirea lor pentru a fi transmisă apoi mai departe generaţiilor viitoare. O adevărată bucurie şi o mare bogăţie pentru noi, cei de azi, şi o mare lecţie de demnitate creştină pentru cei de mâine. Pentru aceasta nu trebuie să încetăm să ne rugăm şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru marele dar al iubirii înaintaşilor noştri care au ştiut să iubească şi să apere această comoară, familia, cu valoarea ei veşnică şi să le mulţumim neîncetat pentru acest exemplu de fidelitate faţă de învăţătura Bisericii, maestra şi interpreta autentică a planului lui Dumnezeu.

Evenimentul Sinodului Episcopilor a adunat în jurul Sfântului Părinte papa Francisc un număr impresionant de părinţi sinodali (270) şi mulţi alţi experţi, consultori şi familii din întreaga lume, ce au ţinut să dea mărturie despre bucuria şi chemarea lor. El reprezintă de fapt un nou dar ceresc, un timp special pentru Biserică, adică un kairós dedicat celei mai importante structuri a societăţii şi a Bisericii, instituţie hotărâtoare pentru viaţa lumii, pentru familie în general şi pentru căsătorie în special, constituită cu înţelepciune ca un sacrament al mântuirii alături de celelalte şase, instituite de Cristos.

Sala sinodală s-a transformat pentru cele trei săptămâni într-un cenacol unde părinţii sinodali au trăit în ascultare şi rugăciune şi unde Duhul Sfânt a fost implorat să reverse lumina sa asupra Bisericii şi asupra misterului familiei şi al căsătoriei creştine.

Sinodul este de fapt un program de mers împreună înspre lumina revărsată de sus, din cer, de la cel care este izvorul vieţii şi al iubirii atât de necesare şi folositoare în orice casă-cămin şi comunitate familială. Sinodul a început după o lungă pregătire, după multe consultări, cu o emoţionantă priveghere comună, atât la Roma cât şi în întreagă Biserică, pentru susţinerea şi binecuvântarea muncii Sfântului Părinte, a părinţilor sinodali şi a celorlalţi păstori uniţi cu ei, dar şi a întregului popor creştin, pentru a înţelege marea valoare a vocaţiei încredinţată oamenilor, bărbaţi şi femei, dovezi ale lucrării geniale a Creatorului.

Aşteptând şi însoţind cu mare încredere cuvântul iluminat al părinţilor sinodali strânşi în jurul papei Francisc, sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului, Maica Bisericii, precum şi a sfântului Iosif, ocrotitorul sfintei familii din Nazaret, şi însoţiţi de rugăciunea întregului popor creştin, suntem invitaţi cu toţii să susţinem această operă minunată a Bisericii de azi, care vrea să pună în lumină rolul familiei chemată să fie oglinda adevăratei imagini a lui Dumnezeu cel veşnic, care este iubire, iubire generoasă şi jertfelnică, exprimată aşa de clar în legământul de iubire dintre Cristos şi Biserica sa şi între Biserica sa şi Mirele său, prototipul adevăratei şi veşnicei iubiri dăruite de Creator familiei formate dintre un bărbat şi o femeie (cf. Ef 5,32-33).

Ştiu că încă înainte cu mult timp de a se vorbi despre acest aşteptat sinod şi de a fi început lucrările sinodale destinate familiei şi căsătoriei creştine şi mai ales înainte de a pleca spre sinod, întreaga Biserică locală din România, încurajată şi susţinută de păstorii ei, ca şi de toţi cei angajaţi în diferite forme în pastoraţia familiei şi a căsătoriei, a început o campanie de susţinere a acestei opere importante prin diferite programe de rugăciuni, de novene şi alte forme de însoţire şi de sprijinire a eforturilor Sfântului Părinte papa Francisc şi a părinţilor sinodali pentru marea cauză a misterului familiei şi a vocaţiei părinţilor, a taţilor şi mamelor, în promovarea iubirii şi a vieţii.

Pentru aceasta, la 9 octombrie, în aula sinodală am prezentat din partea Conferinţei Episcopilor Catolici din România, un mesaj de apreciere faţă de familiile noastre şi un apel la continuarea susţinerii promovării familiilor printr-o mai mare angajare în pregătirea şi susţinerea lor. Valoarea familiei reprezintă o speranţă puternică pentru viitorul Bisericii şi a societăţii.

Sunt convins că din întreaga Românie, din toate diecezele şi eparhiile, vocea credincioşilor noştri, animaţi de cei ce iubesc familia şi misiunea ei în lumea de azi, se va auzi şi la Roma, unindu-se cu a celor din Sinod, şi cu vocea tuturor celor ce doresc în lume armonie, iubire jertfelnică şi o adevărată fericire.

Ca toţi să fie una!

Roma, 4-25 octombrie 2015

Petru Gherghel,
episcop de Iaşis

sursa: www.ercis.ro

Papa Francisc: Angelus (11 octombrie 2015)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi, luată din cap. 10 al Evangheliei lui Marcu, este împărţită în trei scene, ritmate de trei priviri ale lui Isus.

Prima scenă prezintă întâlnirea dintre Învăţător şi un anume care – conform textului paralel din Matei – este identificat ca „tânăr”. Întâlnirea lui Isus cu un tânăr. Acesta aleargă către Isus, îngenunchează şi îl numeşte „Învăţător bun”. Apoi îl întreabă: „Ce trebuie să fac pentru a moşteni viaţa veşnică?”, adică fericirea (v. 17). „Viaţa veşnică” nu este numai viaţa de dincolo, ci este viaţa deplină, împlinită, fără limite. Ce trebuie să facem pentru a ajunge la ea? Răspunsul lui Isus rezumă poruncile care se referă la iubirea faţă de aproapele. În această privinţă acel tânăr nu are nimic să-şi reproşeze; însă, desigur, respectarea preceptelor nu-i este îndeajuns, nu satisface dorinţa sa de plinătate. Şi Isus intuieşte această dorinţă pe care tânărul o poartă în inimă; de aceea răspunsul său se traduce într-o privire intensă plină de duioşie şi de afect. Aşa spune Evanghelia: „privindu-l fix, l-a îndrăgit” (v. 21). Şi-a dat seama că era un bun tânăr… Dar Isus înţelege şi care este punctul slab al interlocutorului său şi îi face o propunere concretă: să dea toate bunurile sale săracilor şi să-l urmeze. Însă acel tânăr are inima împărţită între doi stăpâni: Dumnezeu şi banul, şi pleacă trist. Asta demonstrează că nu pot convieţui credinţa şi alipirea de bogăţii. Astfel, la sfârşit, elanul tânărului se atenuează în nefericirea unei urmări naufragiate.

În a doua scenă evanghelistul încadrează ochii lui Isus şi de data aceasta este vorba despre o privire gânditoare, de avertizare: „Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi: «Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!»” (v. 23). La uimirea discipolilor, care se întreabă: „Şi cine se poate mântui?” (v. 26), Isus răspunde cu o privire de încurajare – este a treia privire – şi spune: e adevărat, mântuirea este „imposibilă pentru oameni, dar nu pentru Dumnezeu!” (v. 27). Dacă ne încredinţăm Domnului, putem depăşi toate obstacolele care ne împiedică să-l urmăm pe drumul credinţei. A ne încredinţa Domnului. El ne va da forţa, El ne dă mântuirea, El ne însoţeşte pe drum.

Şi astfel ajungem la a treia scenă, aceea a declaraţiei solemne a lui Isus: Adevăr vă spun: cine lasă totul pentru a mă urma va avea viaţa veşnică în viitor şi însutit deja în prezent (cf. v. 29-30). Acest „însutit” este făcut din lucrurile avute înainte şi apoi lăsate, dar care se regăsesc înmulţite la infinit. Ne privăm de bunuri şi primim în schimb satisfacţia adevăratului bun; ne eliberăm de sclavia lucrurilor şi câştigăm libertatea slujirii din iubire; renunţăm la avere şi găsim bucuria darului. Ceea ce Isus spunea: „Mai mare fericire este a da decât a primi” (cf. Fap 20,35).

Tânărul nu s-a lăsat cucerit de privirea de iubire a lui Isus şi astfel n-a putut să se schimbe. Numai primind cu recunoştinţă umilă iubirea Domnului ne eliberăm de seducţia idolilor şi de orbirea iluziilor noastre. Banul, plăcerea, succesul captivează, dar apoi dezamăgesc: promit viaţă, dar aduc moarte. Domnul ne cere să ne dezlipim de aceste bogăţii false pentru a intra în viaţa adevărată, viaţa deplină, autentică, luminoasă. Şi eu vă întreb pe voi, tineri, băieţi şi fete, care sunteţi acum în piaţă: „Aţi simţit privirea lui Isus îndreptată spre voi? Ce anume vreţi să-i răspundeţi? Preferaţi să părăsiţi această piaţă cu bucuria pe care ne-o dă Isus sau cu tristeţea în inimă pe care ne-o oferă mondenitatea?”…

Fecioara Maria să ne ajute să deschidem inima noastră la iubirea lui Isus, la privirea lui Isus, singurul care poate potoli setea noastră de fericire.

Apel

Ieri am primit cu mare durere ştirea despre măcelul teribil care a avut loc la Ankara, în Turcia. Durere pentru numeroşii morţi. Durere pentru cei răniţi, durere pentru că atentatorii au lovit persoane lipsite de apărare care manifestau pentru pace. În timp ce mă rog pentru acea ţară dragă, îi cer Domnului să primească sufletele răposaţilor şi să-i întărească pe suferinzi şi pe rude.

Să facem o rugăciune în tăcere, toţi împreună.

* * *

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Marţea viitoare, 13 octombrie 2015, este Ziua internaţională pentru reducerea dezastrelor naturale. Din păcate trebuie recunoscut că efectele acestor calamităţi naturale sunt agravate adesea de lipsurile de îngrijire a mediului din partea omului. Mă unesc cu toţi cei care în mod clarvăzător se angajează în tutelarea casei noastre comune, pentru a promova o cultură globală şi locală de reducere a dezastrelor şi de rezistenţă mai mare la ele, armonizând noile cunoştinţe cu cele tradiţionale, şi cu atenţie deosebită faţă de populaţiile mai vulnerabile.

Vă salut cu afect pe voi toţi pelerini, mai ales familiile şi grupurile parohiale, care provin din Italia şi din diferite părţi ale lumii. Îndeosebi: pe diaconii şi preoţii de la Colegiul Germanic-Ungaric care au fost hirotoniţi ieri şi pe care-i încurajez să întreprindă cu bucurie şi încredere slujirea lor adusă Bisericii; pe noii seminarişti din Venerabilul Colegiu Englez; Confraternitatea Santa Vera Cruz din Calahorra.

Salut credincioşii din parohia „Preasfânta Inimă a lui Isus” şi „Sfânta Tereza Margareta Redi”, din Arezzo, la a 50-a aniversare de la întemeiere; precum şi pe cei din Camaiore şi din Capua; grupul „Isus iubeşte” care a făcut o săptămână de evanghelizare în cartierul Trastevere; tinerii şi tinerele care au primit de puţin timp Mirul; şi în sfârşit Asociaţia „Davide Ciavattini” pentru asistenţa dată copiilor cu boli grave ale sângelui.

Tuturor urez o duminică frumoasă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

sursa: www.ercis.ro